Ce este Osgood Schlatter?
Boala Osgood-Schlatter (OSD) este o patologie comună a osteocondrozei în timpul creșterii adolescenților [1]. Poate să apară și din cauza activităților sportive cu miscări repetitive ale genunchiului [4]. În cele mai multe cazuri, OSD este un diagnostic clinic cu manifestări dureroase local în jurul apofizei tuberozității tibiale. Aceasta duce la dureri de genunchi, adesea suficient de severe pentru a provoca șchiopătarea, uneori însoțite de umflături sau deformări și ducând frecvent la simptome pe termen lung cu insuficiență funcțională [1]. Pacienții suferă de durere la coborârea scărilor, după perioade prelungite de ședere cu genunchiul imobil, în timp ce îngenunchează și în timpul activităților sportive.
Deși OSD este mai frecventă la băieți, având în vedere numarul mare de fete implicate în sport, diferența de gen se reduce. OSD apare cel mai frecvent între vârstele de 8 și 13 ani la fete și între 10 și 15 ani la băieți Un studiu a arătat o prevalență OSD de 9,8% (11,0% la băieți și 8,3% la fete) într-un eșantion de 956 de studenți adolescenți, s-au analizat datele de la 357 de sportivi multi-sport și 189 de sportivi de sex feminin cu un singur sport și au constatat că sportivii cu un singur sport au un risc de patru ori mai mare de a dezvolta tendinopatie patelară și OSD decât sportivii multi-sport. În concluzie până la 10% dintre adolescenți sunt afectați de OSD [1].
Kinetoterapia și Osgood Schlatter
Tratamentul este predominant de tip conservator. Au fost propuse mai multe strategii de tratament: scăderea activității fizice, aplicarea comprese reci, utilizarea ortezelor de genunchi care presează tendonul rotulian pentru a reduce sarcina de tracțiune la inserție, kinetoterapie, exerciții de încălzire și răcire înainte și după antrenament și întinderea musculaturii extensorii a membrelor inferioare pentru a reduce tensiunea generată [2].
Este esențial să se evite tensiunea excesivă la inserție. În tratamentul fizioterapeutic este recomandat îmbunătățirea flexibilității ischiogambierilor, gastrocnemienilor și benzii iliotibiale[2]. Tratamentul mai constă în masajul cu eliberare miofascială și întinderea grupului cvadriceps [1].
În cazuri extreme, s-a luat în considerare imobilizarea gipsată, deși această tehnică poate genera atrofie a musculaturii cvadricepsului și dezorganizare structurală.
În ceea ce privește tipul de activitate, se recomandă ca orice alergare, sărituri și schimbare de direcție să fie reduse sau eliminate până la ameliorarea simptomelor [2]. Aceste activități pot fi înlocuite cu înot și pedalat, care nu cresc semnificativ încărcarea tendonului. În plus, unii specialisti recomandă exerciții de stabilizare a tunchiului, având în vedere că stabilitatea tunchiului redusă este strans legată de creșterea momentului fortei în flexia genunchiului în timpul fazei de sprijin a alergării. În plus, stabilitatea crescută a trunchiului a fost asociată cu o mai bună funcționalitate a genunchiului în acțiunile de sărituri, iar educația privind modificarea activității și exercițiile progresive de întărire a genunchilor par a fi eficiente. În ciuda acestor beneficii potențiale, sunt necesare mai multe studii pentru a clarifica ce tip de tratament este cel mai potrivit [2]. În concluzie fizioterapia ajută adolescenții să se întoarcă la activitatea lor sportivă normală într-un timp semnificativ mai scurt [3].
- Neuhaus, Cornelia, Christian Appenzeller-Herzog, and Oliver Faude. „A systematic review on conservative treatment options for OSGOOD-Schlatter disease.” Physical Therapy in Sport 49 (2021): 178-187.
- Corbi, Francisco, et al. „Osgood-Schlatter disease: appearance, diagnosis and treatment: a narrative review.” Healthcare. Vol. 10. No. 6. MDPI, 2022.
- Tyagi, Priyasha, and Shivpriya Sharma. „Efficacy of Physiotherapy for Osgood–Schlatter Disease Patients.” International Journal of Modern Developments in Engineering and Science 2.6 (2023): 12-17.
- Waghe, Vaishnavi R., and Swapnil U. Ramteke. „Role of Physiotherapy in Osgood-Schlatter’s Disease in Adolescent Volleyball Smasher: A Case Report.” Cureus 16.2 (2024).
Redactat de: Andrea Ferencz
