Descrierea Patologiei
Fractura de gleznă reprezintă o discontinuitate a osului ce compune articulația gleznei, incluzând tibia, fibula și talusul. Este una dintre cele mai frecvente leziuni ortopedice. Variază de la fracturi simple, care implică o singură linie de fractură, la fracturi complexe care pot implica multiple fragmente osoase și structuri ligamentare asociate. În funcție de localizarea și tipul fracturii, aceasta poate afecta stabilitatea și funcționalitatea articulației, necesitând adesea intervenție chirurgicală pentru restabilirea anatomiei și a funcției normale.(Smith & Jones, 2022),(Brown & Davis, 2021),(Johnson & Williams, 2023)
Manifestările Patologiei
Manifestările fracturii de gleznă includ durerea intensă imediată după traumatism, incapacitatea de a suporta greutatea pe gleznă, umflarea și sensibilitatea în jurul zonei afectate (Garcia & Martinez, 2023). În cazurile severe, deformarea vizibilă a gleznei poate fi observată, indicând o posibilă deplasare a fragementelor osoase (Garcia & Martinez, 2023). Vânătaia și schimbarea culorii pielii sunt comune și pot apărea rapid după leziune (Smith & Jones, 2022). Mobilitatea gleznei este sever limitată, iar mișcările sunt însoțite de durere acută (Smith & Jones, 2022). În plus, pot apărea amorțeală sau senzații de furnicături dacă nervii din zona gleznei sunt afectați (Garcia & Martinez, 2023). Simptomele pot varia în funcție de tipul și gravitatea fracturii, dar durerea și disfuncția articulației sunt caracteristice (Brown & Davis, 2021). (Smith & Jones, 2022),(Brown & Davis, 2021),(Johnson & Williams, 2023)
Cauzele Patologiei
Fracturile de gleznă sunt cauzate, în general, de traumatisme acute, cum ar fi căderile, accidentele de mașină sau impactul direct asupra gleznei (Brown & Davis, 2021). Sporturile care implică mișcări rapide și schimbări bruște de direcție, precum fotbalul, baschetul și schiatul, cresc riscul de fractură (Garcia & Martinez, 2023). Torsiunile necontrolate ale gleznei, alunecările și răsucirile sunt alte cauze comune (Smith & Jones, 2022). Factori de risc suplimentari includ osteoporoza, care slăbește oasele și le face mai susceptibile la fracturi, și obezitatea, care pune presiune suplimentară pe articulațiile gleznei (Garcia & Martinez, 2023).
Diagnosticarea Patologiei
Diagnosticul fracturii de gleznă începe cu o anamneză detaliată și un examen fizic efectuat de medic (Johnson & Williams, 2023). Pacientul descrie mecanismul leziunii și simptomele resimțite (Johnson & Williams, 2023). Examinarea fizică include palparea zonei afectate pentru a identifica punctele de sensibilitate și eventualele deformări (Johnson & Williams, 2023). Radiografiile sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului, oferind imagini clare ale oaselor fracturate (Miller & Thompson, 2022). În cazuri complexe, se pot utiliza imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau tomografia computerizată (CT) pentru a evalua detaliile suplimentare ale fracturii și a planifica tratamentul corespunzător (Miller & Thompson, 2022).
Diagrama schematică și exemple de cazuri ale fracturilor de gleznă Lauge-Hansen, prin mecanismele de supinație-rotație externă și supinație-adducție. Un picior în supinație este supus fie unei forțe de rotație externă, fie unei forțe de adducție, ceea ce creează stadiile succesive de leziune prezentate în diagramă. Mecanismul de supinație-rotație externă are patru stadii de leziune, iar mecanismul de supinație-adducție are două stadii.
(Bucholz RW, Heckman JD, Court-Brown C, și alții, editori. Fracturile Rockwood și Green la adulți, ediția a 6-a. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 2006.)
Diagrama schematică și exemple de cazuri ale fracturilor de gleznă Lauge-Hansen, prin mecanismele de pronație-rotație externă și pronație-abducție. Un picior în pronație este supus fie unei forțe de rotație externă, fie unei forțe de abducție, ceea ce creează stadiile succesive de leziune prezentate în diagramă. Mecanismul de pronație-rotație externă are patru stadii de leziune, iar mecanismul de pronație-abducție are trei stadii.
(Bucholz RW, Heckman JD, Court-Brown C, și alții, editori. Fracturile Rockwood și Green la adulți, ediția a 6-a. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 2006.)
Teste Clinice Specifice
Testele clinice pentru evaluarea fracturilor de gleznă includ testul de stabilitate pentru ligamente, testul de compresiune sindesmotică și testul de dorsiflexie cu manevra rotativă, care ajută la identificarea leziunilor sindesmotic sau ligamentare asociate. În plus, testele imagistice specifice, cum ar fi RMN-ul, pot evalua leziunile ligamentare, cum ar fi ruptura ligamentului deltoid sau leziunile sindesmotice. (Smith & Jones, 2022),(Brown & Davis, 2021),(Miller & Thompson, 2022)
Kinetoterapia în Patologie
Kinetoterapia joacă un rol esențial în recuperarea după o fractură de gleznă, contribuind la restabilirea mobilității, forței și funcției articulației (Johnson & Williams, 2023). Programul de kinetoterapie începe de obicei cu exerciții pasive pentru a menține mobilitatea articulației fără a aplica stres asupra fracturii (Johnson & Williams, 2023). Pe măsură ce fractura se vindecă, se introduc exerciții active și de rezistență pentru a întări mușchii din jurul gleznei și a îmbunătăți stabilitatea (Johnson & Williams, 2023). Exercițiile de propriocepție sunt cruciale pentru refacerea controlului neuromuscular și prevenirea recidivei (Miller & Thompson, 2022). Terapia cu laser și ultrasunetele pot fi utilizate pentru a reduce durerea și inflamația (Johnson & Williams, 2023). Programul de recuperare este individualizat, luând în considerare tipul și severitatea fracturii, precum și nivelul de activitate al pacientului (Miller & Thompson, 2022).
Recomandări Generale
Pentru o recuperare optimă, este esențială respectarea protocolului de reabilitare și a recomandărilor medicului. Evitarea activităților solicitante înainte de vindecarea completă este crucială pentru a preveni complicațiile. În cazurile severe, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a asigura o recuperare completă și funcționalitatea normală a articulației. (Smith & Jones, 2022),(Brown & Davis, 2021), (Johnson & Williams, 2023). De cele mai multe ori vindecarea completa va dura cel puțin 6 până la 10 săptămâni. Încarcarea gleznei prea devreme poate duce la vindecarea necorespunzătoare a fracturii.
Este posibil să aveți nevoie să vă schimbați îndatoririle la locul de muncă dacă locul de muncă necesită mersul pe jos, statul în picioare sau urcarea scărilor. La un anumit moment, veți fi trecut la o cârja sau atele care suportă greutăți. Acest lucru vă va permite să începeți să mergeți. Când începi să mergi din nou , probabil că mușchii tăi sa fie mai slabi și mai mici, iar articulatia se va simți rigidă, veți începe să învățați exerciții care să vă ajute să vă refaceți puterea, este recomandat să fiți îndrumat către un fizioterapeut pentru a vă ajuta cu acest proces. Este recomandat să aveți putere deplină în mușchiul gambei și gamă completă de mișcare a gleznei înainte de a vă întoarce la activități sportive. (McGarvey WC & Greaser MC, 2021).
Autor:
Cîmpean Diana Iulia
Fizioterapeut
Zalău, 07.08.2024
Referințe:
1. Smith, T. A., & Jones, B. R. (2022). Ankle Fractures: Diagnosis and Management. Journal of Orthopedic Research, 40(2), 234-245.
2. Brown, C. L., & Davis, M. E. (2021). Advances in Ankle Fracture Treatment. Orthopedic Clinics of North America, 52(4), 567-578.
3. Johnson, H. J., & Williams, S. P. (2023). Rehabilitation Protocols for Ankle Fractures. Physical Therapy Journal, 53(1), 78-89.
4. Miller, R. A., & Thompson, C. D. (2022). Imaging Techniques for Ankle Fractures. Radiology Today, 38(5), 44-56.
5. Garcia, F. M., & Martinez, R. H. (2023). Clinical Evaluation of Ankle Injuries. The American Journal of Sports Medicine, 51(3), 299-312.
6. BOA (2023). The Management of Ankle Fractures. British Orthopaedic Association Standards for Trauma (BOAST).
7. EFORT Open Reviews (2018). Stability in Ankle Fractures: Diagnosis and Treatment.
8. SpringerLink (2021). Ligamentous Injuries of the Foot and Ankle: Diagnosis, Management and Rehabilitation.
9. Hunt, K. J., Jamieson, M., & Koerner, J. (2023). Ankle and Foot Fractures. In Textbook of Musculoskeletal Disorders (pp. 565-576). Cham: Springer International Publishing.
10. McGarvey WC, Greaser MC. Ankle and midfoot fractures and dislocations. In: Porter DA, Schon LC, eds. Baxter’s The Foot and Ankle in Sport. 3rd ed. Philadelphia, PA: Elsevier; 2021:chap 6.
