Despre Astmul Bronșic:
Astmul este o afecțiune care în prezent afectează căile respiratorii ale oamenilor din diferite grupe de vârstă dar este cea mai frecventă boală cronică în rândul copiilor.[2,4] În întreaga lume, există 300 de milioane de oameni care suferă de astm, inclusiv 5,5 milioane de copii. Acesta reprezintă 7,5% din numărul copiilor din lume.
În astmul bronșic există hiperrăspuns bronșic și obstrucție a fluxului de aer, care ar putea fi total sau parțial reversibile. Se caracterizează prin simptome respiratorii precum respirație șuierătoare, dificultăți de respirație, flux de aer expirator limitat, senzație de strangere în piept și tuse. [1]
Din păcate, astmul nu poate fi vindecat; cu toate acestea, noile studii au arătat oamenilor cum să-și controleze și să-și amelioreze simptomele de astm. Există multe cauze, acestea pot include expunerea la alergeni, poluarea aerului și fondul genetic.
Atacul de Astm:
Pentru unii copii, astmul este destul de restrictiv, cu diferite niveluri de severitate. Când astmul se înrăutățește, poate interfera cu activitățile zilnice și uneori chiar poate provoca un atac de astm.
În timpul atacurilor de astm, principalul lucru este să controlați simptomele, să obțineți o bună ventilație, să controlați ritmul respirator și să relaxați mușchii respiratori.[1]
Un atac de astm este atunci când căile respiratorii se inflameaza și se îngustează iar din cauza excesului de mucus din plamani respirația este îngreunată. Copiilor cu astm bronșic li se prescriu uneori inhalatoare. Inhalatoarele furnizează un medicament care tratează direct plămânii. Ajută căile respiratorii înguste să se deschidă pentru a permite oxigenului să intre în plămâni, permițând respirația să devină mai ușoară. Este obligatorie ținerea sub control a patologiei prin tratament medicamentos, dar deasemenea se pot lua în considerare beneficiile kinetoterapiei respiratorii.
Mișcarea în Astm:
În afară de inhalatoare, terapia fizică, cum ar fi antrenamentul fizic, exercițiile de respirație și antrenamentul cu greutăți, este utilizată pentru tratamentul astmului.
Scopul principal al acestor terapii fizice este de a îmbunătăți funcția pulmonară, reducerea frecvenței crizelor și a intensității simptomelor prin întărirea mușchilor, reducerea inflamației căilor respiratorii și creșterea capacității de deschidere a bronhiolelor.[4]
Tratamentul astmului include kinetoterapia respiratorie, care constă în resurse și tehnici predate și aplicate pacientului pentru a permite îndepărtarea secreției din căile respiratorii, atenuarea senzației de disconfort respirator, îmbunătățirea forței și a funcției mușchilor respiratori și creșterea condiției fizice. În plus, pot preveni deformările și modificările posturale influențate de respirația inadecvată.
În acest sens, mai multe programe de kinetoterapie respiratorie, inclusiv antrenamentul mușchilor inspiratori și exerciții de respirație au fost obiectele de studiu la pacienții cu astm bronșic ca terapii complementare tratamentului medicamentos. Aceste programe sunt utilizate pe scară largă în practica clinică, dar nu urmează un protocol standard privind frecvența, durata și aplicarea resurselor lor.[2]
Majoritatea exercițiilor au ca scop adaptarea pacienților astmatici la un tipar de respirație adecvat, cu o expirație mai lungă și o frecvență respiratorie mai scăzută, și astfel să reducă hiperventilația și hiperinflația. [3]
Tips and Tricks:
Pentru pacienții cu astmul bronșic, tehnicile de respirat sunt adesea recomandate de un medic. Înainte de a efectua exercițiile acasă pe cont propriu trebuie să vă asigurați că exercițiile de respirație vă sunt demonstrate de un profesionist.
Cele mai folosite tehnici și tipuri de exerciții Metoda Papworth, respirația nazală, respirația diafragmatică, respirația Buteyko, respirația cu buzele strânse, respirația fracționată, controlul voluntar al timpului inspirator și expirator și respirația costală laterală[3].
Redactat de:
Cîmpean Diana Iulia
