Recuperare după entorsa de glezne

Entorsa de gleznă este una dintre cele mai frecvente leziuni musculo-scheletale la adulți și adolescenți. Deși majoritatea se recuperează bine cu tratament conservator, până la 40% pot dezvolta durere persistentă sau instabilitate cronică dacă reabilitarea este incompletă. Mai jos găsești un ghid bazat pe dovezi pentru prim-ajutor (primele 72 h), progresia etapelor de recuperare, criterii obiective pentru revenirea la activitate/sport și greșelile frecvente de evitat.

Ce este entorsa de gleznă?

Entorsa apare când ligamentele gleznei sunt întinse sau rupte, cel mai des prin mișcare de inversiune (piciorul se răsucește spre interior), afectând complexul lateral: ATFL (anterior talofibular), CFL (calcaneofibular) și, mai rar, PTFL. Entorsele mediale (deltoid) și entorsele înalte (high ankle sprain, sindesmotice) sunt mai puțin frecvente, dar pot necesita un parcurs de recuperare diferit.

Clasificare rapidă

• Grad I (ușor): întindere ligamentară, durere ușoară-moderată, edem redus, fără instabilitate.
• Grad II (moderat): rupere parțială, edem/echimoză moderate, durere la mers, posibilă laxitate.
• Grad III (sever): ruptură completă, instabilitate evidentă, durere/edem importante; uneori necesită imobilizare scurtă și evaluare ortopedică.

Semne de alarmă (când să mergi la medic/imagerie)

• Incapacitate de a călca pe picior imediat după accident și în urmatorele 4 pași (regula Ottawa Ankle Rules).
• Durere osoasă la palpare pe maleola laterală/medială, baza metatarsianului V sau navicular.
• Deformare vizibilă, suspiciune de fractură, durere disproporționată, parestezii sau răcirea piciorului.
• Durere mai sus pe gambă după mecanism de rotație externă (posibilă entorsă sindesmotică).

Prim-ajutor în primele 72 de ore

• Protecție & Încărcare optimă (POLICE/PEACE & LOVE): protejează de mișcări dureroase, dar începe încărcarea ghidată de durere cât mai devreme.
• Compresie: fașă elastică sau gleznieră pentru controlul edemului.
• Ridicare: membrul ridicat deasupra nivelului inimii când este posibil.
• Gheață: opțional pentru control simptomatic pe termen scurt (10–15 min), fără a amâna mobilizarea timpurie.
• Medicație: antiinflamatoare/analgezice doar la indicația medicului; nu înlocuiesc reabilitarea activă.

Etapele recuperării (orientativ, adaptate individual)

Faza 1: Controlul durerii și edemului (zilele 1–7)

• Mers cu sprijin parțial până la complet, ghidat de durere (cârje dacă e nevoie).
• Mobilizare activă tolerată: flexie–extensie glezna, circumducții ușoare; evită inversiunea dureroasă la entorse laterale.
• Contracții izometrice ale peronierilor/tibialilor în amplitudine fără durere.
• Compresie + elevare; antrenament cardio cu impact redus (bicicletă staționară) dacă este tolerat.

Faza 2: Recâștigarea mobilității și forței (săpt. 2–3)

• Exerciții cu bandă elastică: dorsiflexie, plantarflextie, eversiune; progresie treptată la inversiune.
• Ridicări pe vârfuri bilaterale → unilaterale (3×10–15), controlate.
• Stretching triceps sural/solear (2–3×30 s), dacă există scurtare.

Faza 3: Propriocepție și control neuromuscular (săpt. 3–5)

• Stând pe un picior: ochi deschiși → închiși; suprafață stabilă → instabilă (bosu/plăcuță balans).
• Exerciții de reacție: atingere conuri, „abecedar” cu vârful piciorului, transfer greutate multiplanar.

Faza 4: Încărcare funcțională și revenire la alergare (săpt. 4–6+)

• Lovituri scurte, sărituri pe loc, sărituri laterale controlate, aterizări moi.
• Program alergare progresiv (run-walk) când criteriile de progres sunt îndeplinite.
• Drill-uri specifice sportului (schimbări de direcție, accelerații) în absența durerii/edemului.

Criterii obiective de progres

• Mers fără șchiopătat și fără durere >3/10 în activitățile zilnice.
• Amplitudine: dorsiflexia măsurată cu lunge test (Genunchi-perete) la <2 cm diferență față de piciorul sănătos.
• Forță: 20 de ridicări unilaterale pe vârf controlate, fără durere semnificativă.
• Echilibru: timp pe un picior (ochi deschiși) similar membrului sănătos; Y-Balance/Star Excursion apropiat de asimetrie <4 cm.
• Sarcini pliometrice: sărituri bilaterale/unilaterale fără durere/instabilitate.

Greșeli de evitat

• Repaus prelungit și amânarea încărcării funcționale: crește riscul de instabilitate cronică.
• Focalizare exclusiv pe durere, fără antrenament neuromuscular/propriocepție.
• Nerespectarea criteriilor obiective înainte de revenirea la sport.
• Utilizarea îndelungată a ortezelor fără plan de weaning și fără exerciții.
• Neglijarea entorsei sindesmotice (durere superioară gleznei după mecanism de rotație externă).

Întrebări frecvente

Cât durează recuperarea? 2–4 săptămâni pentru grad I, 4–6+ săptămâni pentru grad II, iar pentru grad III poate dura câteva luni, în funcție de criteriile îndeplinite.

Este nevoie de imagistică? Se ghidează după Ottawa Ankle Rules și după tabloul clinic. Nu este necesară de rutină pentru entorsele ușoare fără semne de alarmă.

Bandaj/orteză? Poate ajuta la durerea acută și la reluarea activităților, mai ales în sport, dar nu înlocuiește antrenamentul neuromuscular.

Model de program (exemplu, 4 săptămâni)

1. Săpt. 1: mobilizări ușoare zilnic, izometrice, mers progresiv, compresie/elevare.
2. Săpt. 2: bandă elastică în 4 direcții, ridicări pe vârfuri, stretching triceps sural.
3. Săpt. 3: echilibru pe un picior, suprafețe instabile, abecedar cu vârful.
4. Săpt. 4: sărituri ușoare, alergare fraccionată, drill-uri specifice sportului.

Programează o evaluare la Kinedbo (Zalău) pentru un plan personalizat și criterii clare de revenire la sport. Orar: L–V 8:00–21:00. Telefon: +40 773 951 355.

Bibliografie

1. Vuurberg G, et al. Diagnosis, treatment and prevention of ankle sprains: update of an evidence-based clinical guideline. Br J Sports Med. 2018;52(15):956–. doi:10.1136/bjsports-2017-098106.
2. Gribble PA, et al. 2016 consensus statement of the International Ankle Consortium: selection criteria for patients with chronic ankle instability in controlled research. J Athl Train. 2016;51(7):576–585. doi:10.4085/1062-6050-51.11.01.
3. Bleakley CM, O’Connor S, Tully MA, et al. The PRICE is right? PEACE & LOVE framework for soft-tissue injuries. Br J Sports Med. 2019;53(24):1547–. doi:10.1136/bjsports-2019-101253.
4. Stiell IG, et al. Ottawa Ankle Rules for the use of radiography in acute ankle injuries. JAMA. 1993;270(8): 1–6; actualizări ulterioare. doi:10.1001/jama.1993.03510080092036.
5. van Rijn RM, et al. What is the clinical course of acute ankle sprains? A systematic literature review. Am J Med. 2008;121(4):324–331. doi:10.1016/j.amjmed.2007.11.018.
6. Wikstrom EA, et al. Balance and proprioception training for chronic ankle instability. J Athl Train. 2010;45(4): 1–12. doi:10.4085/1062-6050-45.4.1.
7. de Noronha M, et al. Strength deficits after ankle sprain: systematic review. J Sci Med Sport. 2006;9(3): 1–12. doi:10.1016/j.jsams.2006.03.004.

Notă: Referințele sunt selectate pentru relevanță clinică și ghidare practică. La cerere, putem adăuga protocoale specifice pentru entorsa sindesmotică sau populație pediatrică.

Disclaimer: Informațiile sunt educaționale și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un plan personalizat, programați o evaluare la Kinedbo.